Deci astăzi am stat de vorbă cu un om al străzii, alţii ar spune boschetar. Deşi era băut a vorbit calm, cerându-mi 2 lei pentru o pâine, deşi ştiam că îi trebuie bani de băutura i-am zis că nu am, ceea ce era adevărat. L-am întrebat de ce s-a apucat de băut. Cu un ton foarte ciudat a zis că a fost la muncă în străinătate şi îi trimitea bani nevestei lui, care defapt îi făcea felul. El a aflat asta doar după ce a ajuns acasă după mulţi ani de muncă, ceea ce l-a făcut să sufere şi a început să bea, şi-a pierdut locul de muncă din cauza asta şi cele două apartamente pe care le deţinea şi care le-a vândut pentru aş putea să cumpere băutură. După un timp stăteam şi mă uitam în gol şi îl vedeam cum stătea şi se gândea ce a făcut şi dădea din cap dar nu zicea nimic. În momentul acela stăteam şi îmi ziceam oare gândeşte ce îşi spune în mintea lui. Deşi mi (ne)se par oameni proşti şi alcoolici, ei defapt, unii dintre ei absolvenţi de facultate şi aveau o viaţă bună, dar s-a/şi-au risipit/o. *Aş putea spune că aceşti oameni sunt oameni ca şi noi cu probleme, ei încearcă să trăiască de pe o zi pe alta.*
Stau şi mă uit în jur şi văd oameni care trec prin viaţă numa aşa, în loc să profite de viaţa pe care o au. Fiecare are doar o viaţă şi nu o trăiesc la maxim: distracţie, muzică, fete/băieţi, dragoste etc. adică tot ce poţi simţii şi transmite. Lumea asta se duce pe apa "sâmbetei", adică totul ce este rău fac şi tot ce înseamnă bun nici nu încearcă. Toţi au uitat să iubească, să respecte şi să cinstească. Cică evoluăm. Eu zic că tot în "peşteră" am rămas, ne lovim cu pietre şi cu aşchii aruncate cu arcul. De evoluat, evoluăm doar cu technologia care deşi are părţile ei bune nu ne ajută mai la nimic, sau noi nu ne dăm prea bine seama. Deci ce să zic? Ieşiţi din peşteri şi mirosiţi aerul poluat:)) da asta nu ne poate oprii să trăim la maxim. Ne trebuie doar voinţă şi multă "nebunie" (în sensul bun). SO WORLD GO OUT AND GET CRAZY, LIVE IT LIKE IS YOUR LAST DAY ON EARTH.
Ce faci atunci când crezi că ai aflat ceva ce te face fericit şi nu poţi să ai măcar o bucăţică din aceea fericire. Găseşti ceva şi trebuie ceva să îţi f**ă filmu, să nu ai acel ceva. Poate crezi că Doamne-Doamne te veghează, posibil să fie plecat să vegheze pe altcineva şi uită de tine. Ploaia p***i te undă până în co**e. Am zis că nu înjur, da poţi să nu înjuri pe o "p***ă" crestată, care zice "C***e, ce faci? Vrei să te bagi? Stai la rând! E a mea cu tot cu valută!", da m***ii m**ii pe tine te interesează să f**i până nu mai poţi să petreci pe banii altuia sau alteia, dute la doamna m**a şi domnu tactu că şi ei pot să-ţi deie. Trebuie să f**i pe altu care vrea ceva serios, cum trebuie, nu numa "sex şi valută". Aşa că Doamne-Doamne dacă existi, ştii şi eu exist, pot şi eu să am ceva. Şi eu am suflet şi eu am iubire, ce vrei să fac cu ea? Să mă iubesc singur pe mine? Uite, nu pot dacă m-ai faăcut aşa urât! Măcar ceva persoană urâtă ca mine să îmi dai! Celălalte ce ţi le-am cerut pot să aştept, pot să îţi fac ceva în schimbul lor, doar cere! *CAM paranoic dar adevărat, interpretează cum îţi vrea inima/sufletul/minte, dacă ai aşa ceva!* PAAAAA...
Visul: Ţi-l faci cum vrei, când vrei. Ţi-l faci să îţi fie pe plac, nu contează că ţi-l faci prin somn, când eşti beat sau fumat sau orice altfel de metoda. Te bucuri când "primeşti" ce vrei şi îţi zici chiar dacă nu devine realitate poate odată şi odată va devenii. Realitatea: Poţi să o faci cum vrei, dar nu întotdeauna iese cum vrei sau şi dacă iese o parte devine schimbată (exemplu: faci ceva bine, ţie bine, dupaia posibil să vină ceva rău), asta rezultă că nu o poţi face să fie exact cum vrei. Poate că îţi propui ceva cândva dar nu poţi să ai acel lucru, dar cu timpul apare şi acel lucru care îl vrei.
Din acestea două rezultă "VISELE POT DEVENII REALITATE"
Subiect prea întâlnit des printre adolescenţii într-e vârstele 14-20, ceva genu. Chiar sunt curios câţi dintre voi aţi avut, suicide attempt. Şi cam mi se pare normal să ai aşa ceva dar nu la vârstă chiar asa de tânără, să zic de la 18 încolo, cam pe acolo începe greul. Deşi cam prea ciudat subiectul, dar trebuie discutat, că vezi nişte piz****ne de 12-13 ani care zic "I want to die...I hate my life...etc." (traducere: Vreau să mor...Îmi urăsc viaţa...etc." la asta nu sunt deacord, adică ce greu ai tu la vârsta e 12-13 ani? Ce nu ţi-a venit ciclu, nu vrea să te f**ă nu ştiu ce cocalar de 18 ani, nu contează că face ăla puşcărie din cauza ei, contează că te-a f***t. Asta chiar mi se pare o prostie foarte mare, dar nu întrece prostimea din parlament şi cu deputaţi care "este" sau care "sunt", să revenim la subiect că deviem, poate cu altă ocazie vorbim şi despre ei. Deci dacă ai tendinţe suicide îţi recomand un site, şi eu am dat peste el prin intermediul unei piese - da ai citit bine, nu mai citi odata - o piesă, deşi nu cred că multor vă va placea piesa, www.twloha.com (engleză) sau www.sinucigasi.ro (română), poate vă ajută. Piesa dacă vreţi să o ascultaţi: *PS: Piesa este post-hardcore/screamo*
Deci am citit pe un site o chestie super interesantă, despre un bărbat şi o femeie care deşi nu se cunoşteam deloc se visau. Fiecare avea acelaşi vis doar că fiecare din perspectiva lui. Amandoi visau ca se trezeau de dimineaţă să meargă la servici, dar înaite să meargă la servici mergeau la cafeneua din colţul străzii (locuiau în acelaşi cartier şi pe aceeaşi stradă) să îşi beie fiecare cafeaua. Şi fiecare a visat mai multe zile la rând acelaşi vis, până într-o zi îşi ziceau dacă am acelaşi vis din nou şi apare iar persoana aia mă duc să vorbesc cu ea, respectiv cu el, chestia interesantă era că amândoi se hotărât în acceaşi zi. Fiecare se pune să doarmă şi exact aşa se întâmplă să viseze acelaşi vis, la fel doar că de data asta vorbesc unu cu celălat şi încep să se cunoască să afle fiecare despre cealaltă persoană. Au devenit "prieteni". Înaite să plece fiecare la servici îşi spunea să spere că o să se revadă şi mâine tot în acelaşi loc la aceeaşi oră. Se tot "întâlneau" ei prin vis, cam 2-3 săptămâni şi am devenit foarte apropriaţi, numa că li se părea cam ciudată chestia asta, până când într-o zi bărbatul sa hotărât să o întrebe ce ar zice dacă s-ar întâlnii în realitate (deşi era un vis şi i se părea ciudată "prietenia" asta), vroiau să vadă fiecare dacă chiar există o persoană ca ea, respectiv ca el. Şi sau hotărât ca într-o zi să se întâlnească, exact ca în vis la cafeneaua din colţul străzii la o oră. Fiecare cu inima în dinţi se duce să se întâlnească cu "partenerul din vis", sperând că va apărea. Şi se întâlnesc şi fiecare să uită unul la celălat miraţi că chiar era adevărat şi totul era adevărat.
Acum întrebarea ar fi: Cum te-ai simţi dacă ai avea un vis asemănător? Crezi în aşa ceva? Ai face la fel ca cei doi? Dacă NU, de ce nu ai face sau ce ai face?
Visam că eram pe stradă, Într-o lume nouă Aveam o viaţă nouă Pi***le umblau pe jos Era plin de iarbă pe jos O babă la vârsta doua Scoate din geantă o pungă de iarbă În loc să aiba ouă Scoate jointuri şi ne dă şi nouă
Visam că lumea era perfectă Visam că fumam jointuri pe stradă Garda era plecată Visam că erau flori Visam că vorbeam în multe culori Visam că beiam mult, sticla ne având fund Visam că duşmani se dădeau la fund
Astăzi fac o recapitulare la viaţa care am avut-o pana acuma şi care îi rezultatul până acuma (în gen de piesă, înţelege ce vrei):
Stau şi îmi aduc aminte când eram mic Şi nu îmi păsa de nimic, Eram pe afară şi parcă Totul mi se părea un joc Nu duceam lipsă deloc Aveam tot ce îmi doream, Dar cu timpul, treceam Prin stări amare Şi am realizat că am devenit mare, Probleme încept să apară Parinţi vor să îţi deschida ochii Cu cuvinte mari, Să te trezeşti să-ţi speli ochii Să mergi scoală, Că în viaţă nu faci nimic dacă n-ai scoală Tu nu vrei să mergi, Îţi place doar să petreci Să te distrezi cu prietenii tăi, Cu bagabonţi, fraţii tăi Trezeşte-te miroase cafeaua de dimineaţă, A început greul din viaţă. Ai tăi încearcă să te educe Să devi civilizat, să faci să fi ca ei.
Cu timpul te maturizezi Şi vezi că ai tăi au avut dreptate Şi te bucuri că te-au trezit la realitate, Nu te-ai lăsat dus de val Şi ai ajuns la "bal", nu la spital. O să te trezeşti şi tu la rândul tău cu o familie Şi o să vezi ce greu este să ai o familie, Să vezi ce au îndurat părinţii tăi, Vine un timp când o să îi vezi pe ai tăi bătrâni Şi la rându tău trebuie să îi ajuţi Să tragi cu dinţi să ai bani.
În viaţă ai să dai de toate, Până o să se facă noapte, Pe străzi o să vezi oameni Trăind de pe o zi pe alta, Uni cu vile, maşini şi bani Femei bătute şi soţ plecat la alta, Copiii crescuţi în jeg şi cerşetori Părinţi beţi, rupţi şi loviţi de soarta vieţi, Că n-au bani să trăiască in lumea asta de doi bani.
Copii pramatii Care ştiu că tati îi după gratii, Cu o mamă care miroase, a băutură Care umblă după pulă, În loc să aibă viaţă bună, Să ducă copii la o scoală, Şă le arate că viaţa nu îi asa bună Şi că fară bani nu ai viaţă, Nu faci nimic în viaţă.
Vorbim de aproape o lună pe mess şi într-un final ne întâlnim şi noi, eram high şi nu vedeam prea bine, te confundam cu tomberonul de gunoi, mă uitam în gol şi nu vedeam că eşti frumoasă ca şi noaptea. Te aştept mult şi bine, trag un joint şi mă gândesc să plec sau să te mai aştept. Dragă sper să te apleci să îţi daruiesc ceva, un şut în fund sau altceva, dar prefer să îţi dau un şut. Te pui să îmi spui că mă placi şi ai să ma iubeşti, eu îţi spun hai lasă-mă, fă paşi eu nu te plac şi nu am să te iubesc... niciodată. PS: Schimbăţi şi tu faţa, cu o altă faţă şi să ştii că îmi place altă fată.
Zâmbetul este un "obiect" al minciunii sau a simpatiziei, poate să ascundă multe secrete care nu le pot descifra, poate ucide poate face fericit o persoană. Zâmbetul oferit cuiva drag sau cuiva pe care îl/o placi sau o simpatizezi. Zâmbetul din dragoste revine din inimă şi are rolul de a arăta că dragostea faţă de persoana iubită chiar este adevărată. Zâmbetul este un râs fară sunet, exprimat prin destinderea buzelor. Există cel puţin 18 tipuri de zâmbete care nu sunt stimulate. Un zâmbet exprimă încredere, fericire, entuziasm, dar mai semnificativ lucru este ca zâmbetul semnalizează acceptare. Zâmbetul este cea mai utilizată expresie facială şi în acelaşi timp şi cel mai uşor de recunoscut. Tipuri de zâmbete: -zâmbet sincer -zâmbet fals -zâmbet natural -zâmbet fabricat -zâmbet depreciativ -zâmbet strâmb -zâmbet experimentat -zâmbet ciudat -zâmbet sec
"Zâmbetul este floarea sufletului" Sorin Cerin "De câte ori zâmbeşti la cineva, este un act de iubire, un dar pentru acea persoană, un lucru minunat" Maica Teresa "Nu înceta niciodata să zâmbeşti, nici chiar când eşti trist, pentru că nu se ştie cine se poate îndrăgosti de zâmbetul tău" Gabriel José García Márquez "Poţi zâmbi şi iar zâmbi şi totuţi să fi mişel" William Shakespeare "Un zâmbet este o modalitate necostisitoare de a-ţi schimba înfăţişarea" Charles George Gordon "Zâmbetul este echivalentul fericirii" Anca Daniela Hut "Un zâmbet preţuieşte mai mult decât aurul, pentru ai oferi nu ne costă nimic, în schimb în ochii celui ce-l primeşte valorează mai mult" Anca Daniela Hut
Deci, de ce câteodata când pierzi un lucru important pentru tine te face să te simţi mai bine, în loc să te deprime/supere/enerveze? Ciudat că şi eu am paţit-o şi sincer nu este chiar aşa de ciudat, îi bine câteodata să pierzi decât să câştigi de fiecare dată, asta te învaţă să vezi cu proprii tăi ochii care este senzaţia. Dar în acest lucru există şi parţi bune de care ai nevoie, acestea find: primul fiind că îţi "upgradezi sistemul" de gândire sau mentalitatea, iar al doilea este că după o pierdere vine alt câştig sau poate altă pierdere, depinde de tine cum faci sau ce faci să rezulte pierderea sau câstigul. Exemplu de la mine este că am pierdut ceva ce era important pentru mine pentru care făceam orice să fie bine dar într-o clipă am pierdut-o/a dispărut, dar asta nu ma împiedicat să mă simt bine să fiu fericit chiar dacă am pierdut acel "lucru" important, câsştigul a fost că am aflat cum este să pierzi un "lucru" important in viaţă şi că acum pot să îmi ofer mai mult timp pentru mine. Chiar dacă nu-l pot împărtăşi multe cu acest "lucru" îl pot împărtaşi cu mine şi/sau să am un secret al meu, pe care nimeni să nu-l ştie. Deci sfatul meu este să nu îţi fie teamă să pierzi ceva important că este posibil să primeşti al câştig în timp sau poate să pierzi altu depinde de tine cum "controlezi". Keep it real, pace.
Azi m-am trezit cu întrebări, care vreau să ţi le adresez. Este bine să ai senzaţia că zbori sau că pluteşti? (să le simţi de la sine fară alte "substanţe") Cum te simţi când zbori sau pluteşti? Ce te face să zbori sau să pluteşti? Oare este bine să simţim asa ceva? Ţi se pare ciudat sau anormal sau ţi se pare înterzis prin religie ca: ai o poza cu tine şi să o editez punându-ţi aripi de înger, să ai măcar în poză aripi că în realitate nu poţi? (chiar vreau răspuns la întrebarea asta)
Deci azi m-am întâlnit cu nişte persoane care găseau un motiv de bârfă sau de comentat în legătura cu ceva, bine şi eu fac câteodata asa ceva, exemplu acuma, dar în acest moment nu bârfesc pentru că şi ei o pot citii nu numa alţi, in fine. Deci când vedeau o persoana mai "freak" începeau ca babele să bârfească, gen: "Uită-te şi la ală cum arată!", deci nu înteleg ce te freacă pe tine cum arată sau cum se poartă, adică măcar dacă i-ai spune lui că frate uită-te la tine cum areţi ai putea şi tu să îţi schimbi şi tu freza sau hainele că areţi ca un ciudat, dar nu să bârfeşti sau să faci mişto de el. Şi nu înteleg dacă omul se simte bine aşa cum e el sau cum se exprimă ce te freacă pe tine aşa tare, poate şi tu la rândul tău din perspetiva altora eşti ciudat/ă. Şi azi mi-a venit o idee genială, bine inspirată de la un prieten din America care sa hotărât să îşi scrie în versuri de cântec viaţa şi momentele ei, ceea ce şi eu am făcut-o ântr-un fel, adică am doar versuri sau poezii (pe blogul celălalt) şi sincer este o sursă bună de aţi amintii mai târziu momentele petrecute în copilărie sau ceva genu. Deci să revin la subiect că am cam deviat. Deci jur nu mai suport persoanele de acest gen şi sincer cuvantul barfitor este prea dulce pentru ei ca să le spui în aşa fel, ar trebui un cuvant mai "rău" sau să sune mai urât să se simtă prost. Genul de persoană nu merită să îi fi prieten/ă sau dacă te aflii în acelaşi gen.
Deci nervi de bună dimineaţa, în loc să zică Bună dimineaţa încep ai tăi să îţi fută capu cu chestii că de ce nu ai facut nimic sau că ai ceva de facut, aveam nevoie de o tigară şi cafea şi de mp3 cu playlistul potrivit şi am dat peste o piesa de care chiar aveam nevoie de ea. Piesa continea versuri de genu "Este una din acele zile/În care nu vrei să te trezeşti/Totul îi futut, toată lumea îi de căcat/Nu ştii cu adevărat de ce/Dar te justifică să rupi capul cuiva...Dă-mi ceva să sparg!", deci piesa asta pare să te facă să te enervezi mai mult, la mine a fost exact invers m-a calmat, ciudat nu? Deci dacă nu mă calmam chiar aveam nevoie să sparg sau să rup capul cuiva. Deci când simţi că explodezi de nervi ai nevoie de muzică nu de un calmant, părerea mea este că muzica îţi face mintea să îţi zboare de la ceva care te-a enervat la un posibil videoclip al piesei respectivă, chiar dacă nu există. Deci chiar îţi recomand acest "medicament" împotriva nervilor. Aş dori să îmi zici şi mie dacă a funcţionat pentru tine sau dacă nu şi ce piesă ai folosit, că poate dacă ai ascultat o melodie care nu se potriveşte la chestia care ţi-a provocat nervii. "Nu vă descărcaţi nervi pe cineva, mai bine ascultaţi muzică!" Pace.
Deci nici nu a trecut câteva minute dupa ora 12 noaptea şi mă trezesc cu memoria telefonului şi cartelei cu mesaje de paşte, dar ce să zic de mesaje offline pe messenger. "Hristos a înviat!", deci unii oameni nu am altceva de făcut decât să deie mesaje să trezeasca omul din somn, din vis etc. adică toată lumea ştie că a înviat Hristos, nu putea simplu să meargă la înviere dacă tot nu are somn şi nu are ce face, decât să deie mesaje şi să trezească un om care îi obosit şi să îi deie de ştire că el nu doarme. Putea simplu de exemplu să îl sune dupămasa şi să îi zică să îl întrebe ce face, cum o duce şi apoi să îi ureze "Să pască fericit!" şi să fie fericit alături de familie şi rude etc. Un exemplu de mesaj care are nevoie de o comentare specială din partea mea: "Sunt zile când trebuie să ne reamintim să fim mai buni, mai plini de dragoste cu inima caldă si deschisă...", deci da ar trebui dar nu se face acest lucru pentru că uni sunt prea ocupaţi să bea să se rupă în gură şi să asculte ce are de spus Salam despre duşmani şi etc (nu am nimic cu manele, cei care asculta, să asculte este treaba lor, sper să nu se simtă jigniţi uni că m-am luat de idolul sau cântăreţul preferat, în fine), deci în această ţară nu va exista vreodată dragoste şi oameni care să fie buni unii cu alţi, să se ajute unul pe alţi, este mai important să se dea mare cu vila cea noua sau maşina, telefonul etc. să arete că are şi că poate. Pot să le spun la mulţi în faţă: "Bravo frate bine că poţi şi că ai! Dar când nu o să mai ai ce ai să faci, nu o să ai la cine să apelezi, că prieteni nu ai pentru că te-ai prea lăudat şi au zis că nu eşti o persoană simplă şi nu te acceptă aşa, ce să vorbesc de părinţi pe care poate i-ai batut sau i-ai bagat şi i-ai scos de unde au venit, sau le-ai coborât toţi sfinţii de pe cer posibili, prin singurl fapt că ai devenit, ce eşti", şi mă întreb câţi dintre ei ar zice "Frate ai dreptate, nu mi-am dat seama până acuma." Toate astea rezultă că omul (r)român nu va evolua prea repede şi să nu mai visăm că România va ajunge măcar la stadiul unde se afla de exemplu Anglia sau alte ţari, dapoi America sau China, ca să ajungem acolo ar mai trebui să se nască România de câteva ori. Deci până atunci să trăim aşa ca şi oameni din epoca de piatră sau din junglă.
"Trăim în Romania şi asta ne ocupă tot timpul!" - Mircea Badea "România este o ţară pe care cu cât o cunoşti mai bine, cu atât o înţelegi mai puţin." - Jonathan Scheele "România este o ţară primitoare; te primeşte cu pâine, sare şi atât." - Victor Martin "România întreagă trăieşte în mentalitatea comunistă, refuză succesul capitalist şi consideră că averea nu se poate acumula decât din furt, pentru că aşa am fost învăţaţi jumătate de secol la şcoală." - Dinu Patriciu
Deci bun venit dragă X, Y sau dude, dudă etc. Sunt baiat dacă nu ţi-ai dat seama. Ţin să te anunţ de la început că căcaturile (aşa am vrut să sune da-mă în judecată) tale de comentari nu o să mă afecteze poţi spune ce vrei, doar te exprimi liber asta pot să îţi ofer, dacă nu te intereresează cine te pune să citeşti ce scriu eu, poţi să te întorci la lucrul ce l-ai facut înaite să întri pe blog, plus nu îmi zice ce faceai că nu mă înteresează. Deci ce să îţi spun altceva decât spor la citit sau la altceva ce faci. Baftă, pace, etc.